Un neasteptat mesaj de speranta

Banuiesc ca foarte multa lume este familiarizata cu ipostaza in care se gaseste un profesor de 33 de ani, aflat in cautarea unui loc de munca. El a încercat să-şi găsească un loc de muncă, asa cum mai toti cei fara ocupatie o fac, însă a primit numai scrisori de respingere. Iata ca de la baiatul sau a primit un semnal incredibil, care mie mi-a inspirat o... tona de optimism. Vazandu-l pe tatal sau rupand scrisorile iscusit-afurisite ale angajatorilor, bebele izbucneste intr-un ras isteric si datator de speranta. Haz de necaz in varianta baby.

M-AM INTORS IN BLOGOSFERA!

Servus tuturor!


Sunt putin emotionata. Este prima incercare, dupa ani buni de zile, de a ma descurca in hatisul asta rece si complicat al blogurilor. Ideea este, insa, ca am facut primii pasi spre "reabilitare" si iata ca sunt din nou printre colegii mei bloggeri.
Sunt foarte curioasa cum se vor raporta la mine parintii care au copii cu tulburari din sfera autismului. Sunt convinsa ca aici, in Buzau, lumea este putin mai traditionalista, ca isi culege informatiile mai mult din presa audio-vizuala si, mai ales, din relatarile cunoscutilor. Totusi, cred ca merita sa incerc si aceasta varianta de comunicare. Blogul meu este cam bebelus, dar va promit tuturor ca va creste intr-un an cat altele in zece :).