Am urmarit de curand un reportaj interesant facut de cei de la Reporterii Realitatii, concentrat in mare pe nivelul financiar extrem de redus cu care statul contribuie la sustinerea programului terapeutic la care trebuie sa apeleze parintii cu copii diagnosticati cu autism. Materialul este interesant, dar nu este exhaustiv. De exemplu, a fost omisa una dintre marile probleme pe care o pune subiectul in Romania, este aceea a inexistentei unei politici nationale referitoare la profesionalizarea segmentului de terapeuti ABA. Puteti urmari o inregistrare a emisiunii aici:
http://www.youtube.com/watch?v=t7eaxPhLJoI
vineri, 2 august 2013
Incluziunea scolara a copiilor cu cerinte educationale speciale
Vreau sa readuc in discutie un material cuprinzator in ceea ce priveste incercarile de incluziune scolara a copiilor cu cerinte educationale speciale (CES). Materialul redactat in 2010 de un colectiv de autori reuniti sub tutela Ministerului Educatiei, Asociatiei RENINCO si Unicef, poate fi studiat in forma integrala la adresa http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/07/incluziunea-c59fcolarc483-a-copiilor-cu-cerinc5a3e-educac5a3ionale-speciale.pdf.
Citez cateva dintre concluziile studiului: "Educatia copiilor cu cerinte speciale, a copiilor cu dizabilitati in particular a cunoscut in ultimii 40 de ani evolutii si schimbari foarte complexe si adeseori radicale in lume. România s-a aliniat schimbarilor incepute pe glob in anii ‘70 abia dupa 1990 si efectiv dupa 1995. In prezent, cu toate ca s-a realizat in linii mari situarea educatiei (invatamântului) cerintelor speciale pe un nivel de aproximativa compatibilizare cu contextul international, marcat de axarea tot mai evidenta si puternica pe drepturile omului, sunt necesare in continuare evaluari si schimbari, unele foarte complexe. O strategie nationala pentru acest domeniu, daca ne referim la definitia larga (extinsa) a incluziunii in educatie, trebuie sa vizeze in esenta egalitatea de drepturi (nondiscriminarea) dar si de sanse, pentru a permite efectiv accesul si participarea scolara si sociala a tutoror copiilor si tinerilor - intr-un sistem incluziv la toate nivelurile".
Citez cateva dintre concluziile studiului: "Educatia copiilor cu cerinte speciale, a copiilor cu dizabilitati in particular a cunoscut in ultimii 40 de ani evolutii si schimbari foarte complexe si adeseori radicale in lume. România s-a aliniat schimbarilor incepute pe glob in anii ‘70 abia dupa 1990 si efectiv dupa 1995. In prezent, cu toate ca s-a realizat in linii mari situarea educatiei (invatamântului) cerintelor speciale pe un nivel de aproximativa compatibilizare cu contextul international, marcat de axarea tot mai evidenta si puternica pe drepturile omului, sunt necesare in continuare evaluari si schimbari, unele foarte complexe. O strategie nationala pentru acest domeniu, daca ne referim la definitia larga (extinsa) a incluziunii in educatie, trebuie sa vizeze in esenta egalitatea de drepturi (nondiscriminarea) dar si de sanse, pentru a permite efectiv accesul si participarea scolara si sociala a tutoror copiilor si tinerilor - intr-un sistem incluziv la toate nivelurile".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)