Intrebari frecvente

Pervasive Developmental Disorder ( Afectiuni ale dezvoltarii pervazive) este termenul generic folosit in Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburarilor Mentale, editia a patra pentru a reprezenta afectiunile care intra in spectrul autismului.
Termenul pervaziv indica faptul ca dezvoltarea copilului in general este afectata.
Termenul afectiune a dezvoltarii indica faptul ca dezvoltarea copilului are loc in mod dezorganizat sau dezordonat.
In momentul in care se pune diagnosticul, este posibil sa se foloseasca atat abrevierea PDD ( Pervasive Developmental Disorder) cat si abrevierea TSA ( Tulburare de Spectru Autist).
 Tulburarea de tip autist ( autismul tipic sau autismul de tip Kanner);
 Sindromul Asperger;
 Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei (CDD);
 Tulburarea de tip Rett;
 Tulburarea Globala (Pervaziva) de Dezvoltare fara alta specificatie ( PDD – NOS ).
Fiecare dintre cele cinci afectiuni prezinta un anumit set de caracteristici. Insa au in comun “o triada de simptome “:
  •  Limitare a interactiunii sociale;
  •  Limitare a comunicatii ( verbale si nonverbale);
Majoritatea parintilor copiilor cu T.S.A. incep sa-si puna intrebari in legatura cu sanatatea copilului lor in jurul varstei de 2-3 ani.
Nu exista un singur tip de personalitate reprezentativ pentru copiii cu T.S.A.. Totusi, conform specialistilor de la NIMH (National Institute for Mental Health) exista cateva manifestari timpurii caracteristice T.S.A., precum:
  •  Copilul nu produce sunete nearticulate, nu arata cu degetul, nu face gesturi care au o anumita semnificatie pana la varsta de 1 an;
  •  Copilul nu rosteste nici un cuvant pana la varsta de 16 luni;
  •  Copilul nu leaga doua cuvinte pana la varsta de 2 ani;
  •  Nu raspunde atunci cand este strigat;
  •  Pierde treptat din abilitatile de comunicare si socializare pe care le-a dobandit;
  •  Priveste rar in ochii persoanelor cu care interactioneaza;
  •  Nu se joaca adecvat cu jucariile;
  •  Exagereaza in a pune in ordine jucariile sau anumite obiecte;
  •  Manifesta un atasament deosebit, atipic, fata de o anumita jucarie sau obiect;
  •  Nu zambeste;
  •  Da uneori impresia ca nu aude;
Medicul pediatru poate recomanda efectuarea unor teste, pentru a-si da seama care este afectiunea de care sufera copilul. Printre aceste teste se numara si audiogramele, timpanogramele, testele genetice, EEG, RMN, testele de sange si de urina, sau tomografii computerizate.
Totusi, chiar daca pediatrul suspecteaza o tulburare de spectru autist este recomandabil ca diagnosticul final sa fie stabilit  de un psihiatru specialist in TSA.
Pentru a se asigura de corectitudinea diagnosticului, parintii se pot adresa si unor experti specializati in probleme ale copilului precum neurologi, psihologi sau psihiatri.
Autismul este o afectiune neurologica si o tulburare pervaziva de dezvoltare caracterizata prin prezenta unei dezvoltari atipice sau deteriorate in interactiunile sociale si in comunicare, un repertoriu restrans considerabil de activitati si interese. Manifestarile acestei tulburari variaza in functie de gradul de severitate, nivelul de dezvoltare si varsta celui afectat. Tulburarea autista mai este denumita autism infantil precoce, autismul copilariei sau autismul Kanner.
Cele mai commune criterii de diagnosticare a autismului sunt cele stabilite de Organizatia Mondiala  a Sanatatii, inregistrate in ICD-10 ( International Classification of Diseases, editia a zecea ) si cele ale Aociatiei Americane de Psihiatrie, inregistrate in DSM-IV ( Diagnostic Statistical Manual, editia a patra ). Potrivit DSM-IV, criteriile de diagnostic pentru autism sunt urmatoarele:
A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la (2) si (3):
(1) impedimente în interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele:
(a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului
(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare
(c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )
(d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale
(2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele:
(a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)
(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau sustine o conversatie cu ceilalti
(c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic
(d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei
(3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub forma a cel putin unuia din urmatoarele:
(a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare
(b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional
(c) manierisme stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a degetului, sau miscari complexe ale întregului corp)
(d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor
B. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii, cu debut inainte de etatea de trei ani:
(1) interactiune sociala
(2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala
(3) joc simbolic sau imaginativ .
Sindromul Asperger sau Sindromul lui Asperger este o tulburare de spectru autist caracterizata prin deteriorarea sustinuta si severa in interactiunea sociala, dezvoltarea unor patternuri repetitive, restranse de comportament, interese si activitati. Spre deosebire de tulburarea autista, in Sindromul Asperger nu apar iuntarzieri semnificative in dezvoltarea limbajului. Sindromul Asperger a fost denumit dupa psihiatrul austriac Hans Asdperger care, in anul 1944, a descris copii cu urmatoarele manifestari patologice: deficiente in comunicarea non-verbala, empatie redusa si neindemanare fizica.
Potrivit DSM – IV ( Diagnistic Statistical Manual, editia a patra ), criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Asperger sunt urmatoarele:
a. Deterioare calitativa in interactiunea sociala manifestata prin cel putin doua din urmatoarele:
1. Deterioare marcata in uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul in fata, expresia faciala, posturile corporale si gesturile de reglare a interactiunii sociale;
2. incapacitatea de a stabili relatii cu covarstnicii, corespunzatoare nivelului de dezvoltare
3. lipsa cautarii spontane de a impartasi satisfactia, interesele sau realizarile cu alti oameni ( de ex. , lipsa de a arata, de a aduce, de a a specifica altor oameni obiectele de interes )
4. lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala
b. Patternuri stereotipe, repetitive si restranse de comportament , interese si activitati, manifestate prin cel putin unul din urmatorii itemi:
1. preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patternuri restranse si stereotipe de interes si care este anormala, fie ca intensitate sau centrare;
2. aderenta inflexibila evidenta de rutine sau ritualuri specifice, non-functionale
3. manierisme motorii repetitive si stereotipe ( de exemplu, fluturatul sau rasucitul mainilor sau degetelor sau miscari complexe ale intregului corp )
4. preocupare persistenta pentru parti ale obiectelor
c. Perturbarea cauzeaza deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante de functionare.
d. Nu exista o intarziere generala semnificativa clinic in limbaj ( de ex., utilizeaza cuvinte izolate catre etatea de 2 ani si fraze comunicative catre etatea de 3 ani ).
e. Nu exista o intarziere senificativa clinic in dezvoltarea cognitiva sau in dezvoltarea aptitudinilor de autoajutorare corespunzatoare etatii, in comportamentul adaptativ ( altele decat in interactiunea sociala ) si in curiozitatea pentru ambianta in copilarie.
  • In tulburarea autista exista anomalii semnificative in domeniile interactiunii sociale, limbajului si jocului, pe cand in tulburarea Asperger aptitudinile lingvistice si cognitive precoce nu sunt intarziate in mod semnificativ
  • In tulburarea autista, interesele si activitatile restranse, repetitive si stereotipe sunt adesea caracterizate prin prezenta manierismelor motorii, a preocuparilor pentru parti ale obiectelor, ritualurilor, pe cand in Sindromul Asperger acestea sunt observate, in primul rand in urmarirea atotcuprinzatoare a intereselor circumscrise incluzand un subiect caruia individul ii dedica foarte mult timp, strangand informatii si date.
  • In tulburarea autista, patternurile de interactiune sociala tipica sunt marcate de autoizolare sau de abordari sociale rigide pe cand in Sindromul Asperger pare a exista o motivatie pentru abordarea celorlalti chiar daca aceasta este facuta intr-o maniera excentrica, unilaterala si insensibila.
Uneori, tulburarea autista se poate asocia cu urmatoarele afectiuni:
  • Retardare mentala ( de la usoara la profunda )
  • Sindromul x fragil
  • Crize epileptice ( in adolescenta )
  • ADI-R – interviu pentru diagnosticarea autismului pentru ingrijitori/ parinti
  • PL-ADOS – fisa de observare semistructurata – proba nonverbala administrate copilului, cu ajutorul parintilor
  • CARS – test dezvoltat de specialistii TEACH; cuprinde 15 itemi
  • ABC – fisa de bifare a simptomelor
  • CHAT – test de identificare rapida ( screening )
  • PDDST – Pervasive Development Disorders Screening Test
  • ASIEP – 2
  • E2 Rimland
  • Ruttenberg - test realizat intr-un centru de evaluare psihanalitica
  • Scala de observare a comportamentului Freeman
  • ABCK Krug
  • Testul nonverbal pentru evaluarea inteligentei Columbia – nu este specific autismului
Creierul uman nu are structura necesara pentru a efectua o analiza separata a fiecarui element care alcatuieste o figura umana ( nas, ochi, gura, etc) pentru ca apoi sa le “asambleze” si sa formeze un intreg.
De aceea copiii tipici percep figura umana ca pe un tot si nu o descompun in elemente. S-a dovedit stiintific ca un copil tipic percepe mai repede fetele decat obiectele, in vreme ce copiii cu TSA, vizualizeaza fetele element cu element, fara a forma un intreg.
Contactul vizual poate fi realizat destul de greu in cazul unui copil cu TSA, deoarece fetele noastre nu sunt statice. Ridicam din sprancene atunci cand ne miram, coboram colturile gurii atunci cand suntem tristi sau le ridicam atunci cand radem. Fetele noastre se afla tot timpul “in miscare”, iar pentru copiii cu TSA care vad fata ca pe o serie de elemente component si nu ca pe un tot unitar, efortul de a urmari un chip, de a se fixa asupra ochilor cuiva poate fi coplesitor.
Nu s-a stabilit inca daca un copil cu TSA prefera activitatile solitare sau nu dispune de abilitati ce presupun interactiunea sociala.
Studiile au demonstrat ca nevoia de singuratate nu este, in cazul copiilor cu TSA, nici rezultatul unei temeri innascute, dar nici un act de sfidare a celor din jur. Prezenta prea multor personae ii poate coplesi pe copiii cu TSA, determinandu-i sa se autoizoleze. O alta cauza a evitarii socializarii poate fi deficitul de Theory of Mind a copiilor cu TSA. Neavand capacitatea de a descifra si intelege sentimentele altora si de a le preconiza intentiile, copiii cu TSA nu stiu cum sa se comporte fata de cei din jur.
Pointing-ul sau gestul de a arata degetul are legatura cu atentia conjugata.
In acceptiunea lui Brunner si Sherwood(1983), atentia conjugata reprezinta acea clasa de deprinderi communicative prelingvistice ce presupun gesturi de impartasire cu ceilalti a atentiei acordate unui obiect sau eveniment.
Un exemplu de atentie conjugata este o situatie in care doua persoane isi coordoneaza atentia, astfel incat sa priveasca acelasi obiect sau sa desfasoare aceeasi activitate. Aceasta capacitate incepe sa se dezvolte la copilul tipic inca de la varsta de 8 luni. Bebelusii incep sa arate cu degetul anumite obiecte nu numai pentru a-si manifesta interesul fata de ele, ci si pentru ca vor sa cunoasca reactia parintilor fata de acestea ( impresia/parerea). Bebelusii incep astfel sa inregistreze sentimentele si atitudinea celor din jur.
Lipsa atentiei conjugate la copiii cu TSA se observa atunci cand copilul este mic, in situatia in care acesta nu este interesat de expresia facial a parintilor si nu dispune de abilitatea de a arata cu degetul diverse obiecte ( sau a pierdut aceasta abilitate).
In cazul copiilor cu TSA ei arata cu degetul un obiect pentru a da de inteles ca si-l doresc si nu pentru a impartasi experienta pe care o traiesc.
Aceasta manifestare este cunoscuta sub numele de “ indicare intrumentala”.
Numerosi copii care sufera de tulburari de spectru autist prezinta “ stereofonie ” sau “ manifestare autostimulatoare “ respectiv ceea ce specialistii mai numesc si “stimming”. Autostimularea se manifesta prin diverse forme precum: copilul se uita fix la un obiect, are miscari repetitive ale propriului corp sau ale obiectelor din jur.
Modalitatile de manifestare ale stimming-ului difera de la un copil la altul si poate implica un singur simt sau pe toate.
Unele dintre manifestarile de tip stimming sunt de natura ritualica avand o componenta obsesiva.
Explicatiile asupra autostimularii in cazul tulburarilor de spectru autist sunt diverse. Pornind de la ipoteza ca actiunile de tip stimming duc la eliberarea unor substante numite betaendorfine cu efect euforic ( in cazul copiilor hiposensibili ) sau anesteziant ( la copiii hipersensibili ), se desprind doua concluzii:
A ). La copiii foarte sensibili la stimuli, autostimularea are rolul de a reduce nivelul de stimulare existent la un moment dat. Acestia par a se deconecta astfel de la lumea exterioara pentru a se implica in actiunile repetitive care ii captiveaza.
B ). La copii cu sensibilitate redusa la stimuli, stimmingul poate oferi acea doza suplimentara de ancorare in plan senzorial. Agitarea mainilor sau rotitul pot avea in acest caz rolul de a “ pune in functiune “ un sistem nervos care in mod normal se afla in stare de repaus.
Copii hipersensibili inregistreaza si proceseaza senzatiile ( auditive, vizuale, olfactive sau tactile ) cu acuratete extrema. Nu toti copiii diagnosticati cu TSA prezinta hipersensibilitate iar cei hipersensibili nu reactioneaza puternic la toate categoriile de stimuli  sau pot sa nu fie hipersensibili la toti stimulii dintr-o categorie ( De exemplu, unii copii pot fi hipersensibili la sunetele acute si sa nu fie la cele joase ).
In cazul problemelor senzoriale, copiii cu TSA pot avea uneori reactii slabe la anumiti stimuli puternici si exagerate la stimulari aproape insesizabile . De exemplu, un copil poate fi lipsit de reactie atunci cand este strigat de mama insa se manifesta disruptiv cand aude cazand o moneda.
Edward Ornitz a evidentiat acest aspect al TSA descoperind ca persoanele din acest spectru fie reactioneaza exagerat, fie nu reactiuoneaza suficient la stimulari.
Hipersensibilitatea copiilor cu TSA se poate manifesta si in aria simtului tactil. De aceea, hipersensibilitatea la atingere face ca unor copii cu TSA sa nu le placa anumite texturi ( ale hainelor, de exemplu ) iar altor copii sa nu le placa sa fie atinsi de cineva.
Temple Grandin ( adulta diagnosticata cu TSA ) descrie  in cartea Thinking in Pictures And Other Reports from My Life whith Autism senzatia provocata de imbratisari : “ Imi amintesc ca niciodata nu am suportat sa ma imbratiseze cineva. Voiam sa am senzatia placuta a imbratisarii dar era ceva coplesitor. Era ca un val imens, stimulator iar eu reactionam ca un animal salbatic. Daca ma atingea cineva parca eram un arici. Era ca si cum mi s-ar fi intrerupt un circuit. Era o senzatie de suprasolicitare din care trebuia sa scap si de multe ori scapam retragandu-ma brusc.
Pe langa sensibilitatea tactila, auditiva sau vizuala, copii cu TSA pot manifesta si hipersensibilitate fata de gusturi sau mirosuri,
Potrivit unui studiu realizat de Neil Walker si Margaret Whelan, intre 80-87% din persoanele afectate de TSA sunt hipersensibile la atingeri si sunete, in timp ce numai 30 % manifesta o hipersensibilitate gustative sau olfactiva.
Copiii hipersensibili la anumite gusturi sau mirosuri pot respinge unele alimente ( aceasta respingere se poate lega si de sensibilitatea la texturi ).
Nu intotdeauna preferinta doar pentru unele alimente e determinate de o problema senzoriala ci se poate explica si prin acea rutina mentionata de Kanner in descrierea autismului ( “ instanta similitudinii “ )
O alta posibila cauza a rejectiei anumitor alimente este in opinia dr. Lorna Wing dificultatea copiilor cu TSA de a controla musculatura implicate in masticatie si deglutitie.